Eclesiastul 1
  • 1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
  • 2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
  • 3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?
  • 4 Un neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.
  • 5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
  • 6 Vîntul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.
  • 7 Toate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.
  • 8 Toate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.
  • 9 Ce a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.
  • 10 Dacă este vreun lucru despre care s'ar putea spune: ,,Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
  • 11 Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.
  • 12 Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
  • 13 Mi-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
  • 14 Am văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!
  • 15 Ce este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
  • 16 Am zis în mine însumi: ,,Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.
  • 17 Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.
  • 18 Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.