Iov 16
  • 1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
  • 2 ,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.
  • 3 Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?
  • 4 Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
  • 5 v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
  • 6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
  • 7 Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!
  • 8 M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.
  • 9 Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
  • 10 Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.
  • 11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.
  • 12 Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.
  • 13 Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,
  • 14 mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
  • 15 Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.
  • 16 Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
  • 17 Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
  • 18 Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!
  • 19 Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
  • 20 Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,
  • 21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
  • 22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.