Psalmii 109
  • 1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
  • 2 Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
  • 3 mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
  • 4 Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
  • 5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
  • 6 Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
  • 7 Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
  • 8 Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
  • 9 Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
  • 10 Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
  • 11 Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
  • 12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
  • 13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
  • 14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
  • 15 Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
  • 16 pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
  • 17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
  • 18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
  • 19 Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
  • 20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
  • 21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
  • 22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
  • 23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
  • 24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
  • 25 Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
  • 26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
  • 27 Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
  • 28 Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
  • 29 Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
  • 30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
  • 31 căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.