Psalmii 102
Română Sfânta Biblie · 28 verses
- 1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
- 2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
- 3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
- 4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
- 5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
- 6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
- 7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
- 8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
- 9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
- 10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
- 11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
- 12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
- 13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
- 14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
- 15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
- 16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
- 17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
- 18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
- 19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
- 20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
- 21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
- 22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
- 23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,
- 24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``
- 25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
- 26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
- 27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
- 28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.